Antonia Maria Ștefănescu – Consilier Juridic
Prevederea prescripției în lege are un interes deosebit, întrucât determină persoana îndreptățită să conștientizeze importanța dreptului pe care îl are.
Cu toate acestea, atunci când interesul persoanei îndreptățite este manifestat, există cazuri de suspdenare sau întrerupere a prescripției.
În domeniul obținerii despăgubirilor civile, ca urmare a unui accident rutier, își găsește aplicabilitate doar o parte dintre aceste cazuri, situații care se pot regăsi în interes direct cu procesul de compensare a daunelor suferite ca urmare a evenimentului rutier.
Suspendare prescripției extinctive este prevăzută la art. 2532 Cod Civil și presupune înghețarea termenului de prescripție pe durata unei anumite situații definite de lege, dacă a început deja să curgă. În cazul în care prescripția nu a pornit, aceasta nu începe să curgă până când situațiile prevăzute de lege nu încetează.
În cazul producerii unui accident rutier, se pot obține despăgubiri civile pe cale amiabilă în baza Legii nr. 132/2017. În timpul acestei proceduri, dacă se poartă negocieri, în ultimele 6 luni înainte să se împlinească termenul de prescripție, poate conduce la suspendarea termenului de prescripție conform punctului 6 de la art. 2532 din Codul Civil: „Prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă. Pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție”.
Pentru a conduce la suspendare, conform pct. 6 din art. 2532, negocierea trebuie să fie neechivocă și să rezulte din atitudinea ambelor părți implicate.
Totodată, conform art. 203 din Legea de punere în aplicare a Codului Civil, prevederile anterioare se aplică și prescripțiilor care au început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil, dacă situația care impune suspendarea apare după data intraării în vigoare a NCC.
În cadrul art. 2532 mai sunt evidențiate și alte cazuri de suspendare a prescripției:
- „între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
- între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
- între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
- în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;
- cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;
- în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;
- în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;
- în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
- în alte cazuri prevăzute de lege.”
Alt caz prevăzut de lege este art. 1395 Cod Civil, conform căruia „Prescripția dreptului la acțiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății ori prin decesul unei persoane este suspendată până la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptățit la reparație.”
În acest sens, în urma unei vătămări sau a unui deces care dă dreptul la reparație conform art. 1390 Cod Civil, termenul de prescripție nu începe să curgă până când nu sunt stabilite ajutoarele care se cuvin persoanei prejudiciate, conform asigurărilor sociale.
Suspendarea prescripției este o instituție menită să vină în ajutorul persoanelor care dețin un drept, își manifestă interesul în a-l exercita, dar întâmpină anumite situații care ar putea conduce la pierderea dreptului, prin curgerea termenului de prescripție în defavoarea celui care profită.