Partea civilă este persoana vătămată printr-o faptă provocatoare de prejudicii, care exercită acțiunea civilă conferită prin lege pentru repararea pagubei în cadrul procesului penal. Fapta provocatoare de prejudicii este acea acțiune prin care persoana în cauză comite un delict în urma căruia persoana afectată suferă daune morale și materiale. În acest caz, făptuitorul are o răspundere delictuală față de pierderile suferite de persoana vătămată.
Accidentul rutier este o faptă provocatoare de prejudicii, în cazul în care a rezultat vătămarea corporală sau decesul uneia sau mai multor persoane. Cel care produce fapta răspunde pentru cea mai ușoară culpă, însă nu poate răspunde în cazul în care nu există vinovăție, precum și în cazul în care toată culpa aparține persoanei vătămate sau poate fi vorba de forță majoră sau caz fortuit.
În acest sens, persoana poate fi vătămată atât în mod „direct”, prin leziunile suferite într-un accident rutier, atestate printr-un certificat medico-legal sau printr-o expertiză medico-legală, cât și în mod „indirect”, prin suferința încercată în urma decesului unei rude într-un accident rutier.
În cazul în care fapta este un accident rutier care îndeplinește condițiile unei infracțiuni, făptuitorul poate răspunde și penal. În caz de vătămare corporală (Conform art. 196 din Codul Penal), șoferul răspunde penal doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pe când în cazul unei ucideri din culpă (Conform art. 192 din Cod Penal), provocată printr-un accident rutier, acesta răspunde penal din oficiu, întrucât nu este necesară plângerea penală prealabilă.
În urma acestor daune suferite, se naște dreptul persoanei vătămate la acțiunea civilă.
Acțiunea civilă poate fi exercitată atât în procesul penal, în cazul în care șoferul răspunde penal pentru fapta provocată, cât și separat, într-un proces civil.
Pentru a fi exercitată acțiunea civilă în procesul penal, este necesară constituirea ca parte civilă. Cererea de constituire ca parte civilă poate fi depusă până la începerea cercetării judecătorești, adică la poliție sau la parchet, în timpul cercetării penale, până la sesizarea instanței prin rechizitoriu, cât și în procedura de cameră preliminară, la judecătorul de cameră preliminară.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, este necesar ca acțiunea penală să fie pusă în mișcare și să nu existe niciun caz de împiedicare în exercitarea acesteia. Ceea ce înseamnă că, în cazul vătămării corporale din culpă, este necesară depunerea plângerii penale prealabile pentru a putea exercita acțiunea civilă în procesul penal.
De precizat este faptul că, deși constituirea ca parte civilă are caracter facultativ și se realizează în nume propriu, există anumite excepții în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În aceste cazuri, reprezentanul legal sau, în anumite cazuri, procurorul va exercita acțiunea civilă din oficiu în condițiile Noului Cod de Procedură Penală.
Constituirea ca parte civilă prezintă relevanță în procesul penal, întrucât persoana prejudiciată își face cunoscute de la bun început, în paralel cu demersurile din dosarul penal, pretențiile și dorința de a fi despăgubită.
Acțiunea civilă poate fi soluționată prin aceeași hotărâre cu acțiunea penală sau separat, în cazul în care se impune disjungerea. Cu toate acestea, în cazul în care nu a fost depusă o cerere de constituire ca parte civilă, poate fi sesizată instanța de judecată cu acțiunea civilă, separat de procesul penal, care să aibă ca obiect răspunderea civilă delictuală, dar doar după ce procesul penal a fost soluționat.
Antonia Maria Ștefănescu – Consilier Juridic